Astăzi vă spun o mică poveste.
Vă fac cunoștință cu una dintre multele mele mătuși, mătușa Maria, sora tatălui meu. Trăia la țară, într-un mic sat din nordul României. Era al treilea copil la parinti, iar tatăl meu era al doisprezecelea, penultimul. Se spunea că mătușa Maria nu știa nici să citească, nici să scrie. În vremuri de război, pentru o fată cu atât de mulți frați mai mici, cu siguranță erau alte priorități . Nu cunosc viața ei de tânără, din păcate, dar de când am început să o cunosc, mi-o amintesc mereu veselă și cu o vorbă bună pentru toți.
De ce am simțit nevoia să scriu despre ea? Ei bine, mătușa Maria era considerată analfabetă, dar din alt punct de vedere era un geniu, faimoasă chiar la nivel național pentru cunoștințele ei despre plantele medicinale: știa la ce sunt bune, când era momentul potrivit pentru a le culege, care erau proprietățile lor, ce plante să combine pentru diverse afecțiuni și în ce moduri să fie folosite pentru a obține cel mai bun efect. Oamenii veneau din toată România pentru a lua combinațiile de plante create de ea și reveneau când acestea se terminau. Tavanul ei mirosea a veche drogherie, fiind plin de plante medicinale puse la uscat cu mare grijă.
În ciuda marelui ei dar, frații ei o considerau proastă pentru că nu studiase ca frații mai mici și, mai ales, pentru că râdea și era mereu fericită. Nu se enerva niciodată dacă cineva o lua în derâdere; nimic și nimeni nu-i putea stinge zâmbetul. Pentru ea alte lucruri erau importante, ca de exemplu Natura, cu care era complet conectată. Desi pentru ea era ceva cat se poate de natural.
Nu știa să citească literele, dar știa să „citească” legile naturii, pe care ceilalți nu le cunoșteau deloc.
Nu știa să scrie, dar transmitea atât de mult oamenilor care veneau la ea pentru a găsi alinare și vindecare pentru problemele lor de sănătate.
Da, s-ar putea spune că ea era analfabetă, dar există un alt tip de analfabetism. Ca analfabetismul pe care majoritatea dintre noi, noile generații, îl avem. Acela ca nu am învățat niciodată să citim, să cunoaștem și să recunoaștem natura și ritmurile ei. Ne-am separat chiar de originea noastră.
Cum ar fi să ne includem din nou în acest circuit extraordinar al naturii, din care facem deja parte fără a fi pe deplin conștienți? Definiția Conștientizării în Access Consciousness™ este: conștientizarea include TOTUL și nu judecă nimic.
Accesarea propriei conștientizări înseamnă accesarea a ceea ce nu am fost încă dispuși să fim, să facem, să avem, să știm și să primim pentru a crea posibilități mai mari. Ador această definiție. Doar citind-o creează atât de mult spațiu în universul meu.
Cum ar fi să fim dispuși să primim din ce în ce mai mult darul pe care Natura însăși ni-l poate oferi, incluzând-o total, așa cum ne include ea pe noi, în viața noastră de zi cu zi? Cum ar fi viața noastră pe Planetă dacă am face loc recunoștinței în locul judecății? Pentru că atunci când suntem recunoscători, nu mai putem judeca. Recunoștința și judecata nu pot coexista în același moment.
Aceasta a fost ceea ce și mătușa Maria mi-a transmis și eu am primit din exemplul ei simplu, delicat și plin de bucurie.
Mulțumesc din toata inimă, mătușa Maria!
Dragostea pentru natură, pentru remediile naturale pe care le aveam încă de mică, și alegerea de a deveni naturopată la maturitate, mă fac foarte recunoscătoare pentru darul primit de la Natura însăși.
Cum devine și mai bine de atât?
Armonia interioara genereaza armonia exterioara.
Magda Elena Arama, naturopată